care
- CÁRE pron. interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată). 1. (Introduce propoziții atributive) Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o. ◊ (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei? 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ◊ Loc. conj. După care = după aceea. Care va (sau vra) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea. ◊ Expr. (Să) nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? b) (în corelație cu sine însuși exprimă ideea de opozitie sau de distribuție) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ◊ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute. II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru) Care n-a înțeles întrebarea? ◊ (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult. ◊ Expr. Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ◊ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viața lui? [Gen.-dat. sg. m. căruia, f. căreia, gen.-dat. pl. m. și f. cărora; (când are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. cărui, f. cărei, gen.-dat. pl. m. și f. căror. Nom. sg. m. și: (înv.) carele; nom. pl. m. și f. și: cari] – Lat. qualis.
- Sinonime: CÁRE pron., adj. 1. pron. v. cine. (~ vine la mine?) 2. adj. v. ce. (~ vânt te-a adus pe aici?) 3. pron. ce, (pop.) de. (Cei ~ priveau.)
- Sinonime: CÁRE pron. v. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orișicare, orișicine.
- Sinonime: CÁRE conj. v. cum.
- Ortografie: cáre adj. m., g.-d. cărui; f. sg. cáre, g.-d. cărei; pl. m. și f. cáre, g.-d. căror
- Ortografie: cáre pr. m., g. (al) căruia absolut sau postpus, d. cărui antepus al căruia; f. sg. cáre, g. (al) căreia absolut sau postpus, al cărei antepus, d. căreia; pl. m. și f. cáre, g. (al) cărora absolut sau postpus, al căror antepus, d. cărora
Exemple pentru care
- E o veste care ne bucură!
- A fost cel mai prostesc lucru pe care l-am zis vreodată.
- A fost cel mai stupid lucru pe care l-am zis vreodata.
- Acesta este băiatul la care ma gândesc.
- Acesta este orașul despre care ți-am vorbit.
- Ai arătat încredere cuiva care nu o merită.
- Are în el ceva care stârnește milă.
- Asta e, care va să zică.
- Au un mandat de doi ani care poate fi reînnoit.
- Blestemele se întorc împotriva celui care se rostogolește.
- Bănuiesc că asta e foarfeca pe care o cauți.
- Cea care vine.
- Cei care îl cunosc îl plac.
- Comisia adoptă măsuri care se aplică de îndată.
- Cooperativele care fuzionează încetează să existe.
- Cred că asta e foarfeca pe care o cauți.
- Câinele care latră nu mușcă.
- Dau un răspuns inexact sau care induce în eroare.
- De când ea l-a părăsit, nu mai este omul care a fost.
- Decizia stabilește motivele pe care se întemeiază.
- Cei care pun frâu minții care călătorește departe mișcându-se de una singură și care este fără formă, se vor elibera de lanțurile lui Mara (cel care tentează). (Buddha)
» mai multe citate despre care...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia