Explicatii despre cu

cu

CU prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conţinutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: maşinuţă cu motor; d) indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însuşire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ţine cu echipa studenţească. III. Introduce complemente circumstanţiale: a) de mod: câştiga cu acul; b) formează locuţiuni modale: cu duioşie, cu blândeţe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binişorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu saptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relaţie: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. şi prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: şoarecele cu pisica. – Lat. cum.

Sinonime: CU prep. 1. (modal) prin. (Serbarea începe ~ focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi ~ zi.) 3. (instrumental) din. (Pocneşte ~ biciul.) 4. (in-strumental) prin. (Se înţeleg ~ tălmaci.) 5. (arată conţinutul) de. (Un pahar ~ apă.)

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia