dăinui
- DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Prez. ind. și: dăinui] – Din scr. danovati.
- Sinonime: DĂINUÍ vb. v. exista, fi, trăi, viețui.
- Sinonime: DĂINUÍ vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cât va ~ lumea și pământul.) 2. v. menține.
- Antonime: A dăinui – a dispera, a pieri
- Ortografie: dăinuí vb. (sil. -dăi-), ind. prez. 1 sg. dăinuiésc/dăinui, imperf. 3 sg. dăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăinuiáscă/dăinuie
Exemple pentru dăinui
- Un singur imperiu va dăinui cu încăpățânare: cel al necesității. (Vasile Ghica)
» mai multe citate despre dainui...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia