dus
- DUȘ, dușuri, s.n. 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută. – Din fr. douche.
- DUS1 s.n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.
- DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.
- Sinonime: DUS s. v. cărat.
- Sinonime: DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~și.)
- Sinonime: DUS adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.
- Ortografie: dus s. n.
- Ortografie: duș s. n., pl. dúșuri
Exemple pentru dus
- S-a dus naibii!
- Apoi ne-am dus acasă.
- Așa cum i s-a dus vestea.
- Cum i s-a dus vestea.
- De obicei, fac duș seara.
- E dus la oraș.
- L-am dus la spital.
- Ne-am dus la Canterbury.
- Nu te lăsa dus de nas.
- S-a dus omul la colac și-a căpătat un ciomag.
- S-a dus pe lumea cealaltă.
- Mi-ai dus dorul?
- Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniți totdeauna atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ți vezi rușinea cu ochii! (Mihai Eminescu)
» mai multe citate despre dus...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia