existență
- EXISTÉNȚĂ, existențe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.
- Sinonime: EXISTÉNȚĂ s. 1. (FILOZ.) ființă. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniște.) 4. (fig.) pâine. (Cum își câștigă ~?) 5. v. prezență. (S-a semnalat ~ lor la mari adâncimi.)
- Antonime: Existență – inexistență
- Ortografie: existénță s. f. [x pron. gz], g.-d. art. existénței; pl. existénțe
Exemple pentru existență
- Această comparație a arătat existența dumpingului.
- Anexa existentă devine anexa 1.
- De când am aflat de existența universității, am vrut să merg acolo.
- Nu s-a stabilit existența datoriei vamale.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia