ființă
- FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
- FIÍNȚĂ, ființe, s.f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.
- Sinonime: FIÍNȚĂ s. 1. v. existență. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viață.
- Sinonime: FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.
- Antonime: Ființă – neființă
- Ortografie: ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză
- Ortografie: fiínță s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia