folosire
- FOLOSÍRE, folosiri, s.f. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – V. folosi.
- Sinonime: FOLOSÍRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. fo-losință. 4. v. purtare. 5. v. practicare.
- Ortografie: folosíre s. f., g.-d. art. folosírii; pl. folosíri
Exemple pentru folosire
- Rațiunea pură conține deci, ce e drept, nu în folosirea ei speculativă, dar totuși într-o anumită folosire practică, anume cea morală, principii ale posibilității experienței, anume ale unor astfel de acțiuni care, fiind conforme cu regulile morale, ar putea fi întâlnite în istoria omului. Căci din moment ce ea ordonă că astfel de acțiuni trebuie să se întâmple, ele trebuie să se și poată întâmpla, și trebuie deci să fie posibilă o specie particulară de unitate sistematică, anume cea morală, pe când unitatea sistematică a naturii n-a putut fi demonstrată prin principii speculative ale rațiunii, căci rațiunea are în adevăr cauzalitate în raport cu libertatea în genere, dar nu în raport cu întreaga natură, iar principiile morale ale rațiunii pot produce în adevăr acțiuni libere, dar nu legi ale naturii. Prin urmare, principiile rațiunii pure în folosirea ei practică, dar mai ales în cea morală, au realitate obiectivă. (Immanuel Kant)
» mai multe citate despre folosire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia