născocire
- NĂSCOCÍRE, născociri, s.f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.
- Sinonime: NĂSCOCÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fan-tezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună.
- Ortografie: născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri
Exemple pentru născocire
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia