răspundere
- RĂSPÚNDERE, răspunderi, s.f. Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (Jur.) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – V. răspunde.
- Sinonime: RĂSPÚNDERE s. 1. v. îndatorire. 2. responsabi-litate, (înv.) răspuns, răspunzătate. (Lucrează cu toată ~.) 3. v. sarcină.
- Sinonime: RĂSPÚNDERE s. v. achitare, lichidare, ono-rare, plată, plătire, răspuns.
- Ortografie: răspúndere s. f., g.-d. art. răspúnderii; pl. răspúnderi
Exemple pentru răspundere
- Este o răspundere netransferabilă.
- Iată un om cu spirit de răspundere. Aruncă piatra în sus, pe verticală. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre raspundere...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia