dictionar roman englez

rebeliune


  1. REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
  2. Sinonime: REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tul-burare.
  3. Ortografie: rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=rebeliune

Exemple pentru rebeliune

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro