tu
- TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu școală, tu studii, și el un golan. ◊ Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu ți-l dau. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacă-ți gura! ◊ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai să-ți vezi mama. ◊ (Impersonal) Ți-ai găsit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe la diateza reflexivă) Unde te trezești? ◊ (Impersonal) Ia te uită la el! ◊ (Precedat de prepoziții, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace! 5. (Urmat de únul', úna', la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu știi. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.
- Sinonime: TU pron. dumneata, dumneavoastră, (Mold. și fam.) mata. (~ ce spui?)
- Sinonime: ȚU interj. v. di, hi.
- Ortografie: tu pr., d. acc. țíe, neacc. îți, ți, ți-, -ți (dându-ți), -ți- (dându-ți-se), ac. acc. tíne, neacc. te, te-, -te (intreabă-te), -te- (vedea-te-aș )
Exemple pentru tu
- Când ai tu chef!
- Hei, tu de colo!
- Lasă, că o sa crești tu mare!
- Mai adaugă și tu câteva complimente!
- Nu, nu sunt, tu ești!
- Și tu esti la fel!
- Și tu la fel!
- Ai și tu partea ta de vină.
- Când treci prin fața orbilor, închide și tu un ochi.
- Nu ești doar tu în lumea asta.
- Nu trebuie să te preocupi tu de asta.
- Numai tu ești de vină.
- Da' tu n-ai cui să-i dai asta în cârcă ?
- Da' tu n-ai mâini?
- L-ai văzut tu însuți?
- Și tu ce crezi?
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia