vânătoare
- VÂNĂTOÁRE, vânători, s.f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
- Sinonime: VÂNĂTOÁRE s. vânat, (rar) vânare, (înv.) vânătorie, vânăție. (A plecat la ~.)
- Ortografie: vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri
Exemple pentru vânătoare
- L-am invitat pe Jones să vină la vânătoare pentru câteva zile.
- Vânătoare sportivă. Patruzeci de măgari înarmați, fugărind un amărât de iepure. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre vanatoare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia